Interviu cu Mariana Buruiană, directoare executivă a Centrului de Drept al Femeilor (CDF) şi cu Natalia Vîlcu, expertă în drepturile femeilor, ex-directoare executivă a CDF

Ambasada Suediei: Deseori se întâmplă ca femeile care suferă de pe urma violenței să nu ceară imediat ajutor. În opinia dvs. Dna Vîlcu, o femeie care este supusă violenței domestice cum ar trebui să-și învingă frica și să ceară ajutor ?

Natalia Vîlcu: Femeile care se confruntă cu problema violenței în familie sunt reticente să solicite ajutor dintr-un șir complex de motive, fiind vorba, de cele mai dese ori, de frica pentru viitorul lor și al copiilor lor și neîncrederea în forțe proprii, determinată de ani trăiți într-un mediu în care ele sunt bătute și înjosite, fiind convinse că nu valorează nimic și nu pot realiza nimic de sine stătător.

Nu cred că există o soluție universală pentru ca victimele violenței în familie să își depășească frica și să ceară ajutor. Soluțiile variază de la caz la caz, în dependență de starea psihologică și determinarea victimei, de încrederea și forțele ei interne. Întrebarea este – ce putem face noi pentru a le ajuta să își depășească frica și să ceară ajutor. De întreaga societate, de intervenția și suportul specialiștilor, de asistența unei singure persoane din anturajul victimei depind pașii pe care îi face pentru a își schimba viața. Din acest punct de vedere, atitudinile general acceptate, potrivit cărora violența în familie este o problemă privată, o femeie merită să fie bătută, victima este cea care îl provoacă pe agresor, trebuie să fie schimbate, cu accentul pus pe faptul că agresorul este unica persoană responsabilă pentru violența exercitată asupra membrilor familiei, asupra femeilor, iar violența împotriva femeilor și violența în familie sunt o încălcare gravă a drepturilor omului, care afectează întreaga societate și are un impact major asupra dezvoltării economice a statului, sănătății și bunăstării populației.

Femeilor care trec prin experiența de abuz le recomand să solicite asistența 112 și să memoreze numărul liniei fierbinți pentru femei. Este bine femeile să discute cu prietenii sau vecinii în care au încredere și, împreună cu ei, să gândească modul în care ei ar putea interveni atunci când ele au nevoie de ajutor. O opțiune ar fi să stabilească semnalele pe care le vor folosi atunci când va fi nevoie de intervenție. Aș vrea să încurajez femeile să ceară ajutor și să le asigur că sunt oameni gata să le ajute și să le protejeze de agresori, iar schimbările care vor urma în viața lor vor fi spre binele lor și al copiilor lor.

Ambasada Suediei: Convenția de la Istanbul a fost semnată la 6 februarie 2017, dar până în prezent nu a fost ratificată. Care ar fi primii trei pași care ar trebui întreprinși pentru a avansa în procesul de ratificare a Convenției de la Istanbul, dna Buruiană?

Mariana Buruiană: Advocacy pentru ratificarea Convenției de la Istanbul este una dintre procupările de bază ale CDF, iar raționamentul este că ratificarea ei va aduce Republica Moldova mai aproape de dezideratul de a elimina violența față de femei și violența în familie și de a atinge toleranța zero față acest fenomen. 

Au fost întreprinși mai mulți pași, chiar recent am avut o discuție extinsă asupra necesității ratificării urgente a Convenției în cadrul Comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice însă reticența deputaților și miturile asociate cu Convenția încă persistă și împiedică procesul de ratificare. Noi vom continua să sensibilizăm opinia publică, mai exact să explicăm și să spulberăm miturile asociate cu prevederile Convenției în cadrul Comisiilor și platformelor de dialog ale Parlamentului. Vom purta discuții cu reprezentanții cultelor religioase pentru a interpreta corect conținutul documentului și a elimina asocierile eronate legate de tradiții și valorile familiei. Vom continua campaniile de informare în masă a cetățenilor cu privire la valoarea și utilitatea ratificării Convenția de la Istanbul, care de fapt vine să garanteze dreptul cetățenilor la o viață demnă fără violență.

Ambasada Suediei: Dna Buruiană, care este asistenţa pe care o oferiţi femeilor în detenţie din penitenciarul Rusca ?

Mariana Buruiană: CDF este unica organizație care oferă asistență juridică și psihologică femeilor deținute în penitenciare. În cadrul Penitenciarului pentru femei de la Rusca, CDF oferă servicii de asistență juridică primară și calificată, asistență psihologică și asistență socială pentru femeile și copiii minori din detenție. Una dintre provocările majore întâlnite a femeilor  în detenție sunt provocările în accesarea justiției.

Astfel, urmare a ședințelor de consiliere juridică, deținutele care execută pedeapsă cu închisoarea sunt mai conștiente de drepturile lor procesuale prin acordarea unui sprijin juridic din partea avocaților CDF, iar altele au fost eliberate din închisoare.Totodată, a fost efectuată o instruire pentru deținutele din cadrul Penitenciarului Rusca, unde condamnatele au fost informate despre ultimele modificările legislative privind reducerea pedepsei penale și încasarea daunelor suportate de către condamnate în legătură cu încălcările aduse drepturilor și intereselor lor legitime, în temeiul art.(3) CtEDO, referitor la condițiile inumane de detenție. Consilierea psihologică oferită de psihologii CDF le ajută pe femeile din detenție să depășească mai ușor perioada de detenție și să-și  redefinească comportamentul.

La capitolul asistență socială, CDF intervine în oferirea suportului necesar pentru a facilita comunicarea femeilor din detenție cu copiii lor minori. CDF se implică în a oferi suportul necesar pentru stabilirea unei forme de protecție  (tutela) asupra copiilor minori aflați în situație de risc, mamele cărora sunt deținute în Penitenciarul nr.7 Rusca. De asemenea, CDF cu suportul donatorilor a procurat produse pentru  atelierele de creație ale deținutelor și a organizat participarea la expoziție a acestora.

Ambasada Suediei: Dna Vîlcu, din observaţiile dvs, care sunt aşteptările femeilor din penitenciarul Rusca, de la societate când urmează să se reintegreze în societate după ispăşirea pedepsei penale?

Natalia Vîlcu: Așteptările lor, la prima vedere, sunt foarte mici: își doresc să fie acceptate de familie și de societate, să nu fie stigmatizate și discriminate și să obțină un loc de muncă. În același timp, așteptările lor sunt însoțite de o multitudine de frici: se tem că cineva ar putea să le amintească de trecut, își fac griji că vor fi discriminate din cauza trecutului lor și, din acest motiv, nu își vor putea găsi un loc de muncă. De multe ori, le este rușine să revină în comunitate și să suporte privirile consătenilor care le condamnă. La fel, le este frică de faptul că nimeni nu le așteaptă, că nu vor avea unde trăi sau că nu se vor putea adapta la viața din libertate. Realitatea cruntă cu care se confruntă femeile la ieșirea din detenție, de multe ori, le alimentează aceste frici și le spulberă orice așteptări.

Societatea noastră este departe de a accepta persoane cu trecut în detenție, le condamnă și le stigmatizează, neavând încredere în capacitatea acestor persoane de a își schimba valorile și comportamentul. Drept urmare, reintegrarea femeilor în societate după ispășirea pedepsei în instituția penitenciară este o reală provocare greu de depășit pentru ele.

Ambasada Suediei: Ambasada Suediei la Chișinău oferă suport și expertiză proiectelor care au drept scop prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor. Proiecte care mișcă lucrurile din loc. Și totuși, progrese vizibile se fac când, noi cu totii, ne implicăm. După părerea dvs (dna Vîlcu, dna Buruiană) care ar fi cele mai simple acțiuni întreprinse, atât de autorități, cât şi de societate, care ar contribui la eradicarea violenței împotriva femeilor ?

Natalia Vîlcu: Autoritățile naționale trebuie să ratifice Convenția de la Istanbul, care le va servi drept standard în eforturile lor de combatere a violenței față de femei, și să asigure implementarea asumată a acesteia, astfel încât fiecare femeie din Republica Moldova să se simtă protejată de orice forme de abuz. Societatea noastră trebuie să devină mai unită în lupta împotriva violenței față de femei, pornind de la înțelegerea consecințelor grave pe care le are acest fenomen. Unitatea poate fi asigurată prin grija pentru cei apropiați, susținerea celor care trec prin experiența de abuz, raportarea cazurilor de violență și exercitarea în comun a presiunii asupra autorităților pentru asigurarea unei intervenții eficiente în cazurile de violență față de femei.

Mariana Buruiană:  După expunerile de mai sus cu privire la activitățile și serviciile Centrului de Drept al Femeilor care au menirea de conduce spre diminuarea fenomenului violenței față de fete și femei este exact momentul oportun să accentuăm despre suportul și contribuția substanțială a Ambasadei Suediei la Chișinău în această direcție. De ani buni, Ambasada Suediei este unul dintre partenerii de valoare a CDF în eforturile de a sprijini victimele violenței, iar pe această cale exprimăm întreaga recunoștință în numele beneficiarelor și a echipei CDF. Cele mai simple acțiuni țin de responsabilitatea, angajamentul și răspunsul coordonat al autorităților la cazurile de violență asupra femeilor. Iar societatea are menirea de schimba paradigma și percepţia greşită potrivit căreia hărţuirea sau violenţa la adresa femeilor este un comportament normal şi acceptabil. Avem cu toţii responsabilitatea de a spune „nu", de a respinge în mod deschis actele de violenţă sau hărţuire şi de a sprijini victimele.

Ambasada Suediei: Dna Buruiana, dna Vîlcu, vă mulțumim pentru disponibilitatea de a ne răspunde la întrebări şi succese pe mai departe.